Īnainte de instalarea iernii sau īn perioada secetoasă a verii melcul se retrage timp īndelungat īn cochilie şi secretă prin glandele brāului mantalei un căpăcel (voal) rezistent, numit epifragm, care īnchide ermetic deschiderea cochiliei, protejānd animalul de intemperii. La fiecare retragere pentru iernare sau estivare, melcul secretă un nou epifragm.
     Aspectul şi natura epifragmului sunt īn mod esenţial influenţate de condiţiile de mediu, mai ales de temperatură. Astfel pentru a se apăra de căldura excesivă, melcul īşi retrage īn īntregime corpul īn cochilie şi īşi īnchide apertura cu un voal format din ţesut conjunctiv şi secreţii chitinoase, stare metabolică cunoscută sub denumirea somn de vară(estivaţie), iar procesul de sinteză a epifragmului voalare.
     Toamna tārziu, cānd temperatura scade ajungānd la 6 - 7⁰C, melcul īncetează să se hrănească şi caută să-şi găsească un loc optim, īn care să se retragă de-a lungul lunilor reci. După terminarea căutării, melcul se īntoarce īn locul ales şi sapă o gaură pānă ce cochilia i se afundă complet, iar apexul este singura parte a corpului care rămāne vizibilă. Apoi, el rămāne imobil şi se abţine de la māncare, uneori chiar şi o săptămānă. Cānd a eliminat din organismul său toate resturile de māncare, melcul se răstoarnă cu deschizătura cochiliei, apertura orientată īn sus. Īn această poziţie, el secretă mucusul bogat īn calciu, care se solidifică la contactul cu aerul şi formează un opercul compact, robust, alb, perfect aderent la cochilie şi permeabil la aer. Ca măsură de siguranţă, melcul secretă şi un al doilea capac (epifragm) de data aceasta mult mai subţire, necalcaros, elastic şi apoi un al treilea capac, reproducāndu-l pe cel de al doilea. Īntre aceste capace, el lasă un interval de circa 2 mm, care serveşte ca izolant termic şi de rezervă de aer de respiraţie īn timpul iernii.